După clasificarea propusă de Popescu Al. (1993) şi (1994), vă prezint mai jos două exemple de astfel de activităţi :

1. ÎMPLETITURI

Acest grup de activităţi se aplică în majoritatea afecţiunilor pentru recuperarea membrelor superioare şi inferioare prin terapia ocupaţională / ergoterapie.
Sunt folosite în ergoterapia paraplegicilor, hemiplegicilor, infirmilor cerebrali, traumatizaţilor, deficienţilor mentali.

Împletituri de tot felul:
-împletiturile din nuiele de răchită, dalcie, rafie, materiale plastice sunt finalizate în produse diverse: mese, scaune, coşuri, pălării de soare,genţi etc.

Activitatea este indicată diferitelor categorii de deficienţe precum:

  • paraplegii – la activitatea de reeducare propriu-zisă a membrelor superioare, se adaugă activitatea pentru întărirea muşchilor membrelor inferioare;
  • tetraplegii– cu ajutorul ortezelor, altei persoane, sau, chiar independent- la pat/aşezat;
  • hemiplegii –alături de pedalaj pentru membrul inferior;
  • copiii deficienţi motori cerebrali– obiectele practice realizate în dimensiuni mari îl vor determina pe copil să-şi folosească toată musculatura membrului, aducandu-l astfel, în contact cu lumea reală.

Dezavantaje: – împletiturile pot produce monotonie, fapt care determină evitarea lor pentru anumite categorii de deficienţi; de exemplu: copiii cu traumatisme craniene.

Avantaje: un atelier de împletituri bine organizat, aduce beneficii, spre exemplu într-o instituţie de recuperare prin faptul că se realizează piese de mobilier impletit, uşor de deplasat; coşuri pentru lenjerie, transport de medicamente, alimente etc..

2. OLĂRITUL, MODELAJUL ŞI CERAMICA:

Olăritul (la masa rotativă şi discul rotativ), alături de modelaj (cu plastilină, ceară, lut) – prezintă următoarele caracteristici:

  • îşi găsesc aplicabilitate în toate formele de reeducare a membrelor superioare: de la umăr-pană la extensie şi flexiunea coatelor, articulaţiilor mainilor, degetelor etc.;
  • sunt indicate în cazul: hemiplegicilor în cărucior; copiilor hemiplegici; deficienţilor mintal.

Avantaje: -atrag atat deficienţii de ambele sexe, datorită realizării rapide a unuiobiect/personaj, ce poate fi corectat/şters rapid cu apă, în cazul erorilor de execuţie;

-modelajul în ceară este o activitate de ergoterapie uşoară, deoarece ceara este maleabilă şi se prelucrează uscat.

Dezavantaje: contactul cu lutul umed, care murdăreşte, poate fi neplăcut, respingător pentru unii. Ceramica implică o benefică activitate ergoterapeutică, în special, în plan estetic, dar este costisitoare, deoarece necesită un cuptor special care este scump.

Efectele ergoterapiei, prin activitate şi muncă, sunt multiple:

  1. fizice – creşte forţa musculară şi rezistenţa la oboseală, se dezvoltă coordonarea motorie şi viteza mişcării;
  2. psihice –  din punct de vedere intelectual, se constată o influenţă normalizatoare, se micşorează emotivitatea, se eliberează energia potenţială, se dezvoltă atenţia, se înlocuiesc tendinţele psihice negative dominatoare, se capătă încredere în sine, se educă obiceiul de a lucra şi posibilitatea exprimarii personale;
  3. psiho-sociale – se dezvoltă responsabilitatea de grup şi de cooperare şi se favorizeaza contactele sociale;
  4. economice – din punct de vedere economic se consolidează reacţiile profesionale, se creează obişnuinta activităţii în ateliere.

Referinte

POPOVICI, D.V. (2004) – Terapie ocupaţională pentru persoane cu deficienţe, Ed. Muntenia, Constanţa.