Suna-ne 0722 783 135Str Tintasului 21, Sector 1, Bucuresti
ProgramL-V 9:00-20:00 Sa 9:00-16:00
Fa-ti o programareLocuri limitate

Dezvoltarea competențelor emoționale la copii

 Când este timpul să vorbim  cu copilul despre emoții?

Dezvoltarea deprinderii  de gestionare a reacțiilor emoționale este necesară încă din primii ani de viață,la fel  de importantă ca  deprinderile de autoîngrijire sau  autonomie.

 

Factori implicați în formarea și dezvoltarea deprinderii de gestionare a emoțiilor

Mediul în care trăiește copilul este cel din care învață ,astfel că părintele și persoanele semnificative  au rolul determinant  în modalitatea de gestionare a emoțiilor.     Când copilul este bebeluș, din diverse motive, plânge  și părintele află cauza și o rezolvă. Unii copii se liniștesc mai greu, alții mai ușor și acest lucru indică diferențele și diversitatea noastră umană, încă din primele luni de viață, la fel stau  lucrurile și  în gestionarea emoțiilor. Un rol important îl au și dezvoltarea  sistemului nervos al copilul ,tipologia temperamentală ,nivelul de dezvoltare al acestuia( întârzierea limbajului, a comportamentului motor,deficitul de atenție sau alte afecțiuni),  mediul în care trăiește copilul și modalitatea  în care părinții își comunică emoțiile.

 

Activități pentru dezvoltarea  competențelor emoționale

În vederea dezvoltării deprinderii de gestionare a emoțiilor  mai întâi  este necesară alfabetizarea emoțională a copiilor. Acest demers presupune activități care să pună accentul pe potențialul copilului de a recunoaște  emoțiile în funcție de  caracteristicile faciale,dar și de a le denumi. Se începe cu denumirea receptivă expresivă  și identificarea  reacțiilor emoționale de bază în imagini cu persoane care exprimă diverse emoții ( bucurie,furie,tristețe și  teamă) .Putem folosi diverse planșe care pot facilita identifcarea emoțiilor,  spre exemplu:o planșă  cu un soare strălucitor și imagini cu persoane fericite/bucuroase, o planșă cu stropi de ploaie și imagini cu persoane triste și o planșă cu nori mari și cu un fulger și persoane speriate .Pentru  fiecare emoție i se cere copilului să se gândească la situații care i-au declașat acea emoție indicată,iar pentru furie,

i se solictă copilui să se gândească la situații în care s-a simțit furios și să deseneze modul în care se simte atunci când este furios.

Următoarea etapă este  exemplificarea emoțiilor prin imitații și recunoașterea emoțiilor exprimate de alte persoane și recunoașterea emoțiilor la el în situații naturale de viață sau prin joc de rol. De-o importanță majoră este  înțelegerea cauzelor emoțiilor,  de aceea îi  solictăm copilului să-și amintească situații  în care s-a simțit trist, bucuros sau furios. Putem să apelăm și la jocurile de rol ,la jocul cu marionetele sau la diverse povești terapeutice ( de exemplu frica îi poate ajuta să ferească de pericole, tristețea să prețuiască  ceea ce au  atunci cînd pierd,etc.). De asemenea, puneți accentul pe identificarea  modificărilor fiziologice care au loc( în cazul furiei:creșterea ritmului bătăii inimii, a frecvenței resirației,etc).

Din experiență personală și profesională am observat faptul că adulților,dar mai ales copiilor  le este foarte greu să-și recunoască emoțiile, să vorbească despre ele , dar mai ales să le gestioneze.  O înțelegere timpurie a modului în care copilul se simte, dar și o gestionarea eficientă a emoțiilor negative, conduc implicit la  o cunoaștere  mai bună , la acceptarea , înțelegerea  propriei persoane, la dezvoltarea empatiei  și la înțelegerea celorlalte persoane.

 

Psiholog Tatiana Savalache

2017-11-09T19:13:12+00:00 9 Noi 2017|Psihologie|0 Comentarii

Lasati un comentariu