Atât limbajul receptiv cat si cel expresiv se pot dezvolta prin activitati ca:

Jocul este o forma de activitate specifică pentru copil și hotărâtoare pentru devoltarea lui psihică (U. Șchiopu, Dicționarul de psihologie, 1997).

Prin intermediul jocului, copilul explorează realitatea, mediul înconjurător, astfel este capabil să imite, să refacă fragmente din viața de zi cu zi sau să-și construiască propriul univers. Jocul are rolul de învățare și dezvoltare în același timp.

De multe ori jocul este confundat cu joaca. Diferența dintre cele două este fină, însă jocul este o activitate structurată, cu un scop precis, cu reguli și teme specifice, desfășurat într-un anumit context; pe când joaca este caracterizată de un comportament spontan, raportat la situația prezentă, copilul încercând să scape de activitate/sarcină prin intermediul imaginației.

Copilul trece de la jocul liber la procesul de învățare prin intermediul jocului didactic, desfășurat de către educatoare.

Prin intermediul jocului, copilul învață să lucruri noi și să relaționeze cu ceilalți, într-un mod plăcut și relaxant, conturându-și astfel personalitatea.

În activitatea de joc, accentul cade pe: dezvoltarea atenției, motivației, abilităților sociale; flexibilitatea în gândire, învățarea de acțiuni și conduite cu rol hotărâtor în soluționarea problemelor din mediul copilului; formarea identității personale; dezvoltarea procesului de comunicare (vorbire, ascultare, înțelegere).

Educatoarea poate organiza jocuri didactice din diverse categorii:

1. Jocuri pentru educarea limbajului:

  • Pronunțarea corectă a unor sunete izolate (ex: ”Trenul și vântul”).
  • Recunoașterea animalelor și reproducerea onomatopeelor corespunzătoare acestora (ex: ”Al cui glas este?”).
  • Jocuri gramaticale (utilizarea corectă a prepozițiilor, cuvintelor de legătură, poziții spațiale (în, pe sub, lângă), gen (masculin, feminin, neutru), număr (singular, plural), articol hotărât/nehotărât, substantive, adjective, pronume, numerale, verbe).
  • Denumirea corectă a ființelor și acțiunilor specifice acestora (ex: ”Ce face câinele?”, ”- Latră!”).
  • Jocuri de comparare a pronunțării corecte cu cea incorectă după diverse criterii (formă, culoare, mărime, descriere).
  • Jocuri de alegere a imaginilor corespunzătoare unor cuvinte care încep cu sunetul dat și pronunțarea corectă a cuvintelor.

2. Jocuri de analiză perceptivă, vizuală, spațială, temporală (ex: determinarea momentului din zi în care se efectuează o anumită acțiune, reconstituire imagistică – puzzle)

3. Jocuri senzoriale: de ghicire, de recunoaștere a unui obiect cu ajutorul simțurilor (ex: denumirea corectă a obiectului scos din săculeț, raportarea lui la alte obiecte de aceeași categorie)

4. Jocul de rol (ex: ”La spectacol”, ”La cumpărături”, ”În parc”).

Lectura în imagini, cea mai accesibilă formă de lectură pentru copilul preșcolar, constă într-o succesiune de imagini ce prezintă diferite scene dintr-o poveste. Copilul poate realiza o lectură a imaginii individual sau în grup, în prima situație interpretarea fiind folosită și având sens doar personal, iar în cel de-al doilea caz are sens prin expunerea în grup. Imaginile prezentate au rol în stimularea dezvoltării limbajelor receptiv și expresiv.

Educatoarea poate folosi un set de imagini pentru atingerea unuia sau mai multe obiective: poate formula un set de întrebări cu răspunsuri deschise, îi poate cere să alcătuiască propoziții, să descrie imaginea sau ar putea formula ghicitori.  

Fișa de lucru este un instrument forte folosit în grădiniță, fiind structurat după domeniu, nivel, tema, sarcini de lucru, fiind utilizate și desene/imagini ce stimulează copilul în în identificarea răspunsurilor/soluțiilor. Fișele de lucru sunt alcătuite de la simplu la complex, dând posibilitatea copilului de a avea o reușită la un anumit nivel, chiar dacă nu ajunge la rezultatul final.

Daca aveti intrebari sau nelamuriri, contactati-ne!

CONTACTATI-NE

Esti la un click distanta sa schimbi un destin